:(

este trecut de orele 12.am ajuns acasa.in jurul meu aceleasi lucruri ca de obicei.o camera intunecata si un aer rece care iti taie rasuflarea.totul e la fel.insa nu!nu si in sufletul meu!a ramas un gol nebun.m-am tot gandit ca ma pot tine tare si ca o sa trec peste.dar nu pot.sunt om si nu robot...am slabiciuni.
o sa ma credeti nebun dar nu sunt......scriu aceste randuri cu lacrimi in ochi....pe de o parte blestem zilele din trecut pentru tot ce s-a intamplat.dar mai mult imi este dor de acele zile pentru ca a fost ceva frumos in viata mea.
am avut atatea de spus.....iar la "momentul adevarului" am ramas fara cuvinte.uitasem tot ce aveam in gand sa ii spun.nushh........totul este asa aiurea........cand doi oameni tin unul la celalalt de ce nu pot fi impreuna?DE CE?DE CE?imi repet mereu aceeasi intrebare de n si n ori.dar nu gasesc raspunsul.sau poate ca il stiu dar nu am puterea sa il inteleg.
s-a mai dus o zi din viata mea.......se vor mai duce si altele......insa nu o voi uita.....cu siguranta.....nu!
sper ca am luat decizia corecta si am lasat-o"libera".am facut asta pentru ca tin la ea prea mult ca sa o fac sa vrea un lucru numai de voia mea.dar daca am luat o decizie gresita imi voi blestema gandirea.
se apropie de ora 1.desi am spus ca o sa o las moale cu bautul nu pot.cred ca o sa ma prinda zorii zilei oftand si gandindu-ma la tot ce a fost.iar durerea si amarul le voi inneca intr-un pahar.......



IMI VEI LIPSI PENTRU TOTDEAUNA!