timpul de schimbari?

asa cum spune si titlul.e timpul de schimbari?eu cred ca da.posibil ca, copilariile sa ramana acolo in urma in amintirile mele si sa privesc viata cu alti ochi.niste ochi mai mari si deschisi mai bine.pentru a vedea mai usor persoanele din jur si atitudinea lor.
atatea persoane de se uita ciudat si te judeca in fel si chip.de ce?sau pentru ce?
motivul sau motivele cu siguranta le stiu numai ei.dar ma rog.
curand o sa lucrez si la atitudinea cu care s au obijnuit toti.voi trata lucrurile cu mult mai mult calm si cu o gandire aparte.imi place sa cred ca distanta asta te pune la respect si poti gandi altfel lucrurile decat atunci cand erai in mijlocul lor.
mai presus de toate vreau sa imi pastrez jumatatea alaturi de mine multa vreme de acum.
nu am spus-o niciodata pana acum dar cred ca e momentul sa o fac.acum ceva timp si nu numai o data l-am rugat pe bunul nostru D-zeu sa imi dea si mie pe cineva alaturi asa cum crede El ca merit eu.
si rugamintile mele mi-au fost ascultate.am primit un ingerash alaturi de mine.bine un ingerash cu cornite insa asta nu e o problema.insa l am primit alaturi de mine dar acum mai important este sa l tin alaturi de mine pentru ca de aici eu ma ocup.
stiu ca am gresit si eu dar timpul le rezolva pe toate.bine sau cel putin asa tind sa cred.nu se pot face toate lucrurile batand din palme.
simt ca am si eu nevoie de o schimbare.dar nu vreau sa fortez prea mult si sa las timpul asta sa ma ajute caci el e cel mai potrivit si totodata cu care poti fuziona pentru ca totul sa iasa bine.
sper sa fie totul bine.pentru ca nu stiu ce m as face daca as ramane si fara singurul meu sprijin pe care il am si totodata maimutica mea.
done!

a new life?

intru din nou dupa ceva timp pe blog.ultima oara eram prin tara insa acum ma desparte peste 3000 de km de ea.
incerc sa incep o noua viata pe aici insa eu stiu cat de bine o sa imi reuseasca?!unii dintre putinii prieteni care mi au mai ramas ma intreb cum e pe aici si daca ma descurc.insa ei nu stiu ca numai departarea asta te poate dobori din picioare.numai vorbesc de alte lucruri.insa incerc sa ma tin tare si poate o sa fie bine.
insa vad cum ceva frumos la care eu tin incepe sa se destrame usor dar sigur.si nu stiu si nici nu am cea mai mica idee cum sa stopez acest lucru.
am pierdut o din mana si gata.asta e.
insa sunt si eu cu inima impacata ca stiu ca a invatat ceva de la mine si poate ii va ramane pentru tot restul vietii invataturile mele.
eu numai pot sa tin in frau un lucru care singur incepe sa isi faca rostul.iar eu cand voi calca din nou pe pamant romanesc va fi prea tarziu.sunt sigur de asta.
e pacat.insa nu am ce sa fac.o sa incep sa ma impac cu gandul asta si punct.
numai pierd timpul pe blog.sunt si alte lucruri de facut mai importante.ce am avut de zis , am spus-o.